Motto: „Pot domnule să vă ofer serviciile
mele,
fără riscul de a vă stânjeni ?”
Albert Camus - „Căderea”
Ca orice teenager, sunt o
istorie care se inventează zilnic pe sine.
În clipele în care scriu, pot
părea chiar cronicarul acestei istorii, dar nu-mi cereţi să fiu şi „nostradamusul” ei.
Pentru asta mi-ar trebui
certitudini, dar deocamdată colecţionez îndoieli. Cum n-am pregetat să mă nasc,
cum n-am refuzat să mai cresc, nu voi ezita niciodată să descopăr lumea a cărei
parte sunt. Şi nu mă voi sfii să-mi negociez cu ea amintirea.
Promit să nu mai chiulesc de
la lecţiile de socializare; să continui să exersez alchimia bucuriei şi a
tristeţii, să port o cruce pe măsura umerilor mei. Pentru că din nefericire
încă mai învăţ din greşeli.
Altfel, nu sunt decât un malac
gentil şi bonom. Un prieten bun şi statornic, dar uşor de pierdut. Un taur cu
ascendenţa în fecioară. Un comunitar european mai degrabă român.
Prestidigitatorul unui circ ambulant pe drumul inocenţei ajuns la răscruce.
Nostalgic al unor amintiri viitoare, scriu versuri inegale în dezlânate poeme.
Viciul scrisului, la vârsta la care neputând să fiu acuarelă şi nici ulei pe
pânză, sunt numai un colaj dadaist.
Sunt mustul dintre struguri şi
vin. Şi cum altfel ar putea fi un adolescent el însuşi, dacă în fiecare secundă
are câte ceva de aruncat peste bord din nacelă…
Sincery yours, sunt volumul
meu de debut „Poeme între coperţi de
proză” - astăzi un modest „cuvânt
înainte” al cărţii de mâine.
Am învăţat că sunt lucruri pe
care le poţi vedea doar cu ochii închişi, dar şi că poţi visa în starea de
veghe. Mai ştiu din ziare şi de la televizor că răspunsul de zece la
întrebarea: „Ce vrei să te faci când vei
fi mare? ”, este în România de astăzi unul singur: „Şmecher!”.
Din şmecherie mă lupt cu
ficţiunea care tinde să îmi devină reflex necondiţionat şi de fraier ce sunt nu
vreau să devin: politician, manelist, băiat de bani gata, fotbalist sau
finanţator.
Aşa că totul este încă
posibil!
E posibil de pildă să daţi
toţi K1 în mintea copiilor.
E posibil să mă trezesc într-o
bună dimineaţă şi să-mi dau seama că am visat în engleză americană sau
dimpotrivă că profesorii mei au reînvăţat să zâmbească, în ziua în care li s-au
acordat sporurile salariale promise în campania electorală.
No comments:
Post a Comment