Anotimpurile adolescenţei

            Mă numesc Filip şi sunt un adolescent de cincisprezece ani .

            Dacă timpul cândva era împotriva mea, acum trecem prin viaţă împreună.

N-aş putea spune că uneori nu este un nesuferit deoarece suflă cu putere peste clipe care-şi iau imediat zborul şi lâncezeşte când nici nu gândeşti.

            Vara pe malul Mării Negre după ce a trecut furtuna, alegeam scoici pe plaja pustie. Studiam rămăşiţele vieţii zguduite de supărarea apelor. Plin de alge şi scoici, nisipul umed lăsa urmele paşilor mei pe ţărm până ce un val mai îndrăzneţ netezea tot.

            Căutam o butelie de sticlă cu un mesaj de dragoste, dar am găsit doar o sticlă de “Pinot Noir” din care la scoaterea dopului au mai curs câţiva stropi de licoare roşie. Nisipul le-a înghiţit fără a-şi schimba măcar puţin culoarea întunecată. Ţipătul păsărilor de mare şi zborul unui albatros foarte aproape de capul meu m-au făcut să uit pe moment de mesaje şi sirene şi să studiez depărtarea. În larg, undeva departe, era un vapor care, după scurt timp, se dizolvase îngroşând linia orizontului.

            Toamna începe şcoala. Colegi şi profesori noi. Încep grijile, emoţiile şi imensa necesitate, vitală chiar, de a nu suporta nici o îngrădire. Mereu nemulţumit şi uneori şi neînţeles de cei maturi, îmi trăiesc viaţa. Când mă studiez în oglindă, constat că privirea mea, lunecând pe luciul oglinzii, se lasă purtată de vise. Dacă ochii sunt “oglinda sufletului”, atunci eu, privindu-mă, zbor undeva, departe şi nu ţin cont de nici o lege, iar între lumea reală şi cea virtuală nu este hotar.

            Toate gândurile mele capătă contur şi timpul alături de mine desface ghemul anilor. Cunosc potecile şi locurile unde nu am fost niciodată şi spre surprinderea mea nu descopăr personaje ireale.

            Totul este format din lucruri palpabile şi toate curiozităţile mele devin banale, îşi găsesc soluţii spontane, întotdeauna simple şi la îndemâna oricui.

            După toamnă vine iarna: Crăciunul, Revelionul şi Anul Nou. Omul uneori reduce un interval lung de timp la câteva zile, minute sau secunde. Poate Cronos se ţine din nou de farse.

            Primăvara însemnă că lucrurile renasc, înseamnă viaţă şi începutul unui nou ciclu al anotimpurilor. Iar Cronos îşi continuă joaca dând bobârnace componentelor fascinante ale vremii: secunde, ore, zile, luni şi anotimpuri. Eu mă las în voia jocului său, suntem doar prieteni buni.

            Uit de toate întrebările la care nu ştiu să răspund. Uneori mă las purtat de briza mării, alteori mă compar cu un fulg de nea ce-şi ia avânt pornind din cer, dansează haotic şi lovindu-se de pământ devine doar o picătură de apă. Dacă-l descoperi în dansul său de cristal, vei fi fascinat şi nu-ţi vei da seama că admiri o simplă picătură de apă. Nu îţi trebuie experienţa adulţilor, ci doar să priveşti lucrurile simple.

            Uneori mă întreb unde este graniţa între lumea mea şi a celor maturi. Dacă atunci când adormeam la Crăciun simţind mirosul cozonacilor făcuţi de bunica, auzeam colindele unor colindători întârziaţi sau corul unor îngeri. În viaţa omului măcar o dată se iveşte curcubeul, dar nu întotdeauna este o scară spre Rai.

            Apoi Cronos strănută şi împrăştie gândurile mele.

            Zeii nu au putut fi îngrădiţi în joaca lor şi au creat omul, iar eu mă las furat de rândurile ce le aştern pe hârtie.

            Sunt la început de drum, un adolescent ce zâmbeşte la gândul că în faţa sa nu este o oglindă, ci o hârtie, iar hârtia nu reflecta gândurile omului.

            Mă uit la ceas şi deoarece însuşi Cronos aţipise uitând de mine, sunt convins că mă voi opri aici. Mâine am şcoală şi uneori este nevoie de foarte mult timp pentru a scrie ceva deosebit.

            Îl las pe Cronos să rânduiască cele legate de timp şi, dacă adorm, sunt sigur că mă las purtat din nou de vise prin toate anotimpurile adolescenţei mele.

                                                                                                          Autor: Cristinescu Filip

                                                                                                                     Satu Mare